luni, 23 mai 2011
Mark Zuckerberg vrea ca şi minorii sub 13 ani să poată avea cont pe Facebook
Primul job: în firme mici sau în multinaţionale
"Telespectatorul din România e imprevizibil" - Media > EVZ.ro
Facebook ajuta la raspandirea bolilor cu transmitere sexuala
Turneul European PROMS – Jazz & Classic ajunge in Romania si Moldova
CANNES 2011. Ce vestimentaţii au ales vedetele la ceremonia decernării premiilor | FOTO
Proprietarii Hotelului Premier au divorţat de mână - VIDEO
Fetele şi iubirea
Simpla pronunţare a lexemului “iubire” mă face să vibrez în interior, să străbat dimensiunea gândului cu imaginaţia şi nu cu raţiunea, să îmi doresc să explorez metafizicul…Dar acestea sunt poveşti deja prea lungi pentru viteza cu care se petrec lucrurile în liceu, mai ales în această ultimă lună de şcoală, care pe mine, cel puţin, mă afectează din ce în ce mai grav. Mă voi rezuma la fapte şi mai puţin la interpretari, sper. Am aflat din articolul anterior că baieţii nu sunt întotdeauna responsabili de eşecul relaţiei în care sunt implicaţi, că ei se mulţumesc cu cât şi cum primesc şi că ei cunosc definiţia din Biblie a iubirii. Este adevărat, iubirea care înalţă omul, cea care se desăvârşea doar prin priviri, scrisorile luuungi de dragoste în care cuvintele povesteau o viaţă şi magia unei îmbrăţişări care parcă şi-ar fi dorit să vorbească dar nu găsea calea, au fost rătăcite în timp. În zilele noastre ideea iubirii este degradată de factorii moderni, iar tinerii, în special fetele (trebuie să recunosc) sunt incapabili să înţeleagă filozofia atât de dulce a acestui sentiment ce are menirea de a înnobila spiritul.
De fapt, fetele îşi ocupă majoritatea timpului lor cautând iubirea. O caută pe stradă, îmbrăcate în fuste, o caută în cluburi, o caută oriunde cred că ar putea-o găsi. Şi cine n-ar căuta-o dacă acum e aşa uşor să faci rost?! Ei bine, unele fete nu caută iubirea, ci o aşteaptă(cu sufletul la gură, ce-i drept). Aspiră către ideal, către baiatul perfect de care se îndrăgostesc atunci când se impiedică pe scări, iar el le ajută sa-şi adune cărţile; bineînteles, scenariul este unul reprezentativ şi funcţionează la nivel superficial. Ele nu vor ataşament sufletesc, ele vor iubire carnală, nu vor cuvinte (prin fraze spuneam ceva aberant chiar), vor dovezi de iubire adevărată, fără să ştie că, atunci când iubeşti, sufletul se fisurează treptat generând cele mai sincere sentimente pentru a nu mai fi niciodata la fel. Ele cer inima fără să ofere bucăţi din sufletul lor în schimb. Cer totul dar oferă atât de puţin, crezând că au dat mai mult decât trebuie. Spre deliciul băieţilor, însă, fetele îşi dau seama la final că nici ele n-au primit nimic din ce au pretins, dar cum iubirea a căpătat zeci de sensuri, trec la urmatoarea combinaţie cu doar câteva amintiri care oricum nu afectează spiritul. Fetele “iubesc” mai profund cu cât numărul foştilor prieteni este mai mare. Spre exemplu, daca au avut 20 de prieteni, să zicem că, pe o scara de la 1 la 10 ştiu să iubească de nota 9, iar dacă au avut mai puţin de 2, nu ştiu să iubească prea profund. Ironic vorbind, ca să fie lucrurile clare.
După acest criteriu al iubirii, sunt două tipuri de fete sau poate trei. Prima categorie, a fetelor care, desigur că au iubit de foarte multe ori, dar fără să ştie că iubirea adevărată e una singură în toată viaţa. O cea de-a doua categorie este a fetelor care sunt sincere cu ele şi spun că doar se distreaza(un prieten azi, unul mâine… mâine poate doi…de ce nu?). A se înţelege că nu vreau să critic, doar să menţionez. Ultima categorie de care nici eu nu sunt sigură că există, este a fetelor care se îndrăgostesc o dată şi pentru totdeauna şi în care se vor încadra jumătate din fetele care citesc articolul, însa doar câteva vor fi având dreptate. Fetele nu se cutremură sub semnul iubirii, ele râd şi persiflează sentimentul, uneori îl analizează dar văd doar suferinţă şi preferă să se îndepărteze. E ca drumul spre Soare; cu cât te apropii, cu atât te arzi mai tare.
Cu toate acestea, făcând abstracţie de cusururile şi temerile fiecăruia, de timp şi vremuri, iubirea rămâne sentimentul perfect, purificator, spre care ar trebui să tindem cu toţii în procesul nostru de perfecţionare intelectuală. Fără iubire, raţiunea devine rigidă, gândurile mai reci, sufletul mai singur…
Nicolescu Bianca (X D)
Interviu cu Alexandru Cîmpanu, realizat de Andreea Apostoliu
Andreea Apostoliu (X D): Alex, spune-ne de performanţele tale din ultimii doi ani în domeniul IT.
Alexandru Cîmpanu (X D): Ei bine, totul a început ca o joacă… Era începutul lunii februarie în clasa a 9-a şi domnul profesor Bucătaru a întrebat la ora de TIC dacă sunt elevi pasionaţi de partea hardware a calculatoarelor sau de reţelele de telecomunicaţii. Ne-a spus apoi de un concurs bazat pe aceste domenii, „AcadNet”. La faza locală am participat la ambele secţiuni, şi m-am calificat la etapa judeţeana. De aici, ambiţia a inceput să îşi spună cuvântul, şi astfel am trecut mai departe la etapa naţională şi am venit de la Bucureşti cu câte o menţiune de la ambele secţiuni. Tot în clasa a 9-a am mai participat la CIA (Concursul de Informatică Aplicată), unde am obţinut locul 1 pe judeţ. Anul acesta m-am înscris din nou la „AcadNet” şi după ce am urmat aceiaşi paşi, am fost iar la Bucureşti, unde am câştigat premiul al 3-lea la secţiunea de reţele de calculatoare şi o menţiune la secţiunea de calculatoare. Nu am uitat nici de CIA, unde am obţinut locul al 2-lea.
A.A.: Consideri că rezultatele tale sunt produsul unei munci consecvente sau te bazezi mai mult pe talentul tău nativ şi intuiţie?
A.C.: Sincer să fiu, nu cred că poate fi vorba de un „talent nativ”, şi cu atât mai puţin de „intuiţie”. În opinia mea, oricine poate fi bun pe oricare din ramurile domeniului IT atât timp cât deţine mult interes, timp liber şi logică în gândire. Aşadar, rezultatele mele nu sunt produsului unei munci consecvente, nici strălucirea unui „talent nativ”, ci materializarea interesului şi a timpului acordat acestui domeniu.
A.A.: De unde vine pasiunea pentru calculatoare?
A.C.:Pe la 3-4 ani am pus mâna pe un laptop, unul din primele modele, şi aşa amărât cum era el, avea 3 joculeţe. Cele 3 joculeţe m-au făcut să mă gândesc la ce s-ar putea face cu un calculator. Părea ireal atunci, doar în imaginaţia mea, dar unele gânduri chiar s-au adeverit. Bineînţeles că atunci eram interesat de partea „atractivă” a calculatoarelor, dar, după nu foarte mult timp, am început să mă întreb cum funcţionează lucrurile şi voiam din ce în ce mai mult să aflu ce se întâmplă înauntrul cutiei care face zgomot. Mi-am stricat primul calculator, dar… am aflat!
A.A.: Crezi că ţi-ar prii o carieră în acest domeniu?
A.C.:Calculatoarele şi reţelele de calculatoare au devenit indispensabile, le întâlneşti peste tot. Cercetarea, dezvoltarea, transportul, afacerile, chiar şi educaţia au devenit dependente de ele. În concluzie, mereu va fi nevoie de programatori, tehnicieni IT, administratori de reţea şi vor fi multe locuri bine-plătite disponibile, chiar şi în Romania. Totuşi, încă nu m-am gândit foarte bine la carieră… sunt multe domenii în care mi-ar plăcea să lucrez, şi momentan mizez pe faptul că încă mai am câţiva ani în care să mă decid.
Liceeni botoşăneni, premiaţi la un festival internaţional de folclor
A început înscrierea la BAC 2011
PARTENERIAT MEDIA. Cât mai valorează un busines media, la Conferința Națională a Presei
Manageri din presă și din agențiile de publicitate vorbesc despre cât mai valorează un business de media și despre cum poate fi resuscitată presa scrisă la Conferința Națională a Presei.
Vor vorbi, printre alții, actualul director general al Adevărul Holding, Peter Imre, fostul manager Răzvan Cornețeanu, Sorin Pâslaru (ZF), Claudiu Pândaru (Gândul) și Claudiu Mucichescu (OMD).
Evenimentul organizat de Media Management Institute va avea loc la 31 mai, la Hotelul Intercontinental.
Vorbitori:
Peter Imre, director general Adevărul Holding
Răzvan Cornețeanu
Claudiu Pândaru, redactor-șef gandul.info
Cristian Mucichescu, managing director OMD
Sorin Pâslaru, redactor-șef Ziarul Financiar
Din temele conferinței:
De ce au tăiat advertiserii bugetele pentru presă?
Cum îi facem pe oameni să citească print din nou?
Cât mai valorează companiile media din România?
Programul evenimentului, AICI.




