În 1991, Eugen Istodor număra sânii Oanei Sârbu în nou lansatul pe atunci Liceeni Rock’n Roll. “Apar în trei scene, de câte trei ori: odată în închipuirea unui el, de două ori în realitate”.Câteva luni mai târziu, cu probleme financiare, Nacu, patronul Cațavencu, are o idee: reviste erotice. Ideea a prins la public, dar nu și la Cațavenci, care se rup de el și lansează Academia Cațavencu.
“Am suferit ca un câine după Cațavencu”, mărturisește el în a doua parte a interviului.
Ovidiu Nacu: “Cu Cațavencu am făcut niște prostii care m-au dus în situația de a-l pierde și chiar dacă nu-mi aducea bani, era copilul meu de suflet. Am suferit ca un câine după Cațavencu. Ani de zile mi-a trebuit să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai e revista mea.”Din partea a doua a interviului:
După aceea am scos reviste vandabile, o revistă Blitz Magazin, care a mers foarte bine ani de zile, a avut tiraj de peste 300.000 de exemplare. Altele: Fapte reale, Crima, am scos câteva zeci de titluri. Am scos foarte multe reviste de integrame.
- Am avut titluri la care eu am renunțat și acum sunt scoase de alți editori. De exemplu, Cancan a fost titlul meu. L-am înregistrat și a expirat, pentru că nu l-am mai scos și am renunțat la el.
- Eu banii pe care i-am făcut, i-am făcut ulterior, după ce m-am despărțit de băieți.
- Am schimbat zeci de titluri, la un moment dat aveam 140 și ceva de titluri înscrise la OSIM.
- În ‘95 am făcut alte lucruri, am avut o tipografie, am cumpărat construcții, terenuri, am construit, am făcut alte lucruri.
- O prostie mare a fost că nu m-am reorientat la jumătatea anilor ‘90 să scot niște reviste glossy pe care să le cresc și să pot continua cu ele.
- Guvernul Văcăroiu, pe care eu nu l-am suportat niciodată, mie mi-a făcut un bine, pentru că lenea și pierderile de timp de la întreprinderile de stat mie îmi aduceau bani. Integramele mergeau extraordinar de bine pe vremea Guvernului Văcăroiu, se vindeau vagoane
Interviul, pe larg:
Petrișor Obae: Ce a fost momentul Cațavencu Internațional?
Ovidiu Nacu: O, a fost un moment lung. Noi am scos două ediții. Marțea apărea Cațavencu incomod, iar joia Cațavencu Internațional. Pentru că a mers atât de bine Cațavencu incomod, încât am hotărât să scoatem două ediții. Era cam același lucru. Un titlu asemănător. Doar că sortam informația. Tematica internă o publicam în Cațavencu incomod, iar cea externă în Cațavencu internațional.
Ce ați mai scos?
După aceea am scos reviste vandabile, o revistă Blitz Magazin, care a mers foarte bine ani de zile, a avut tiraj de peste 300.000 de exemplare. Altele: Fapte reale, Crima, nu știu, am scos câteva zeci de titluri. Am scos foarte multe reviste de integrame, la un moment dat cele mai multe de pe piață. Cert e că pentru câțiva ani eu scoteam câte 5-7 titluri pe săptămână.
Am avut titluri la care eu am renunțat și acum sunt scoase de alți editori. De exemplu, Cancan a fost titlul meu. L-am înregistrat și a expirat, pentru că nu l-am mai scos și am renunțat la el.
Am scos reviste de femei, gen Căsnicia mea, Tânără și îndrăgostită. Am avut și o revistă Telenovela. O alta de câini, se numea Tu și câinele. Am avut de-a lungul timpului atâtea, că nu-mi amintesc de ele.
Revistele erotice, probleme cu autoritățile, salvarea de la faliment
Deci scoteați Blitz, Bordel, Sex…
Nu, pe alea le-am oprit destul de repede. Ele ar fi mers destul de mult, dar am avut niște probleme cu autoritățile și atunci am hotărât să le opresc.
Era considerat ca distribuție de material pornografic?
Da, cam așa ceva.
Și câte numere ați scos?
Nu mai știu, le-am scos câteva luni bune.
Se vindeau bine?
Excepțional!
Se vindeau mai bine decât Cațavencu?
Nu. Dar era o treabă extrem de ușor de făcut. Practic o revistă de acel tip o făcea un om cu câteva materiale de la niște colaboratori. Era o chestie ieftină, ușor de făcut.
Cine se ocupa de realizarea acestor reviste?
Niște oameni pe care nu știu dacă e bine să-i numesc acum, nu sunt convins că nu s-ar supăra pe mine. N-au rămas în presă, au viețile lor.
Acum vă e rușine de acea perioadă?
Omul face în viață fel de fel de lucruri pentru că trebuie să le facă, are nevoie să le facă, nu toate sunt extrem de elegante sau de onorante.
Deci acum vă e puțin rușine de ce ați făcut?
Da.
Dar atunci?
Și atunci îmi era, dar era o chestie clară, era afacerea care mă scotea pe mine din niște datorii. Firma avea niște datorii colosale, pe care cu astea le-am plătit și mi-am relansat activitatea. Cu astea am scos alte publicații de succes.
Regrete: Sigur că îmi pare într-un sens rău
Acum, dacă priviți înapoi, vă pare rău că v-ați despărțit de Cațavenci?
Sentimental da, financiar nu. A fost singura soluție, eu pierdeam bani în momentul acela cu Cațavencu. Revista Cațavencu are cheltuieli foarte mari. Cheltuielile redacționale sunt foarte mari și e mult mai greu de rentabilizat decât o altă revistă, decât orice altă revistă am făcut eu ulterior.
Dar s-a vândut totuși, pe urmă, pe bani buni, acum câțiva ani când a luat-o Vîntu au câștigat bani buni…
Dumneavoastră sunteți sigur că înțelegeți de ce a făcut Vîntu investițiile pe care le-a făcut în presă?
Cațavencii au câștigat bine din acea vânzare.
Da, ei au câștigat bine, într-adevăr.
V-ați gândit atunci “puteam să fiu și eu printre ei”?
Ei au vândut atunci un grup de presă, aveau un cotidian, posturi de radio, reviste lunare specializate care aduceau publicitate în acel moment, site-uri și ce alte produse mai aveau. Nu au vândut doar o revistă.
Dar v-ați gândit “fir-ar să fie, puteam să fiu milionar acum dintr-un foc” ?
Sigur că îmi pare într-un sens rău. Îmi pare rău că m-am despărțit de colegii de liceu sau de colegi de facultate, de prietenii din nu știu ce perioadă. Îmi pare rău că mă despart de situații, de vârste, de oameni, de contexte, de experiențe de viață. După banii pe care mi-i aducea mie Cațavencu nu are cum să-mi pară rău pentru că, repet, Cațavencu îmi aducea bani cu minus.
Dar o perioadă v-a adus bani buni…
Mi-a adus o perioadă bani buni, e adevărat. Dar asta nu se mai repetă, asta se întâmpla pe vremea unor tiraje cu câteva zerouri, care acum nu se mai pot întoarce.
Banii pe care i-am făcut, i-am făcut ulterior, după ce m-am despărțit de băieți
Ajunseseți atunci milionar?
În lei? Sigur, da.
În dolari?
N-am calculat, nu cred. Nu știu, nu-mi amintesc.
Eu banii pe care i-am făcut, i-am făcut ulterior, după ce m-am despărțit de băieți. În momentul în care m-am despărțit de băieți eram înglodat în datorii și nu aveam niciun venit. Datoriile erau mai mari decât veniturile. Nu era deloc bine din acest punct de vedere. Banii i-am făcut apoi.
Ce ați făcut atunci erau un fel de tabloide, nu?
Ca format tipografic, da. Ca și conținut, da, BlitzMagazin a fost tabloid. A fost printre primele de la noi, a apărut înaintea Libertății, cu mult înaintea Click-ului și a fost tot o revistă, prima în România, prin analizarea unor modele occidentale.
Avea un cap roșu, un cap care semnăna foarte tare cu capul Bild-ului. Trebuie să recunosc că mi-a inspirat capul Blitz-ului și-a mers. Blitz-ul a mers extraordinar.
Când a fost lansat?
Blitz-ul a apărut în 93, a apărut dacă nu mă înșel la 50.000 de exemplare și dacă nu mă înșel pe la numărul 7 era la 200.000 de exemplare.
La un moment dat aveam peste 140 de titluri înregistrate la OSIM
Cu cine făceați revista? Vă mai aduceți aminte ce jurnaliști lucrau acolo?
La Blitz lucrau 2 sau 3 colaboratori de la Cațavencu, care au rămas cu mine și care au mers cu mine mai departe făcând ceea ce am făcut noi, presa pe care am făcut-o noi.
În rest am dat anunț în Blitz, am adunat niște oameni care au vrut să învețe meseria asta și i-am școlit.
Dați-mi niște nume.
De pildă, actuala reprezentantă a Organizației Mondiale a Sănătății în Albania și nu știu unde, Lucia Ghițiu, care e doctoriță, dar care era și reporter la mine. Cristian Vasile, care venise de la Cațavencu, un colaborator de la Cațavencu care a venit cu mine mai departe. Sunt oameni cu care, în momentul în care am renunțat la această afacere în 2002, nu ne-am mai văzut, nu știu ce mai fac.
Deci ați mers, totuși, încă 10 ani?
Da.
Ce titluri au mai fost în afară de Blitz?
Am schimbat zeci de titluri, la un moment dat aveam 140 și ceva de titluri înscrise la OSIM.
Din astea 140, multe erau derivate pentru că voiam ă să protejez toate variantele să nu apară copii. Oricum am scos niște zeci de titluri. Unele poate de un singur număr, altele de 10 ani.
Publicitarii nu voiau să dea reclame în asemenea presă
Pe ce era centrat Blitz Magazin?
Era un tabloid, informații despre vedete.
Cum se vindea în ultima perioadă, în ultimii ani?
Evident că din ce în ce mai prost pentru că concurența televiziunilor, concurența incipientă, dar deja se simțea a internetului. Plus că oamenii nu mai aveau apetit pentru tipul ăsta de presă.
Presa mea fusese gândită la începutul anilor ‘90, o formulă care nu atrăgea publicitate. Eu n-am avut decât extrem de puțină publicitate pentru că publicitarii nu voiau să dea reclame în asemenea presă și ăsta a fost motivul pentru care a trebuit să renunț fiindcă din vânzare tirajele scăzuseră de la sute de mii ajunseseră la câteva mii, 10.000 – 15.000.
Agențiilor le era jenă să bage publicitate în astfel de publicații?
Da, le era puțin jenă.
Ce îi respingea să bage bani?
Existau și niște motive obiective, de pildă tiparul și hârtia, pentru că erau tipărite pe ziar și motive subiective poate să ei nu doreau să fie alăturați de fel de fel de personaje din astea de cancan.
Erau crime?
Da, erau și cu așa ceva. Apăruseră între timp revistele glossy, care erau frumoase, se adresau unei păture sociale cu posibilități materiale mai mari, pe când revistele mele se adresau omului de pe stradă.
Îmi smulg părul pentru fiecare prostie
De ce nu v-ați gândit să vă reorientați la momentul respectiv?
În acel moment am anticipat prea mult, am considerat că se apropie sfârșitul presei pe print și că urmează internetul. Asta se întâmpla în 2002. S-a dovedit că m-am înșelat parțial. Fenomenul se va întâmpla, dar ceva mai târziu.
De ce nu v-ați gândit din ‘95?
În ‘95 am făcut alte lucruri, am avut o tipografie, am cumpărat construcții, terenuri, am construit, am făcut alte lucruri.
Vă pare rău, uitându-vă în urmă?
Pentru prostiile pe care le-am făcut, sigur că da! Îmi smulg părul pentru fiecare dintre ele.
Am suferit ca un câine după Cațavencu
Care sunt cele mai mari prostii pe care le-ați făcut?
Nu pot să vi le spun chiar pe toate…
Măcar câteva dintrele ele…
În zona de presă o prostie mare a fost că nu m-am reorientat la momentul despre care vorbeați, la jumătatea anilor ‘90 să scot niște reviste glossy pe care să le cresc și să pot continua cu ele. Există și în ziua de azi reviste glossy apărute atunci, care mergeau foarte bine până în 2008.
O altă prostie este legată de Cațavencu. Cu Cațavencu am făcut niște prostii care m-au dus în situația de a-l pierde și chiar dacă nu-mi aducea bani, era copilul meu de suflet. Am suferit ca un câine după Cațavencu. Ani de zile mi-a trebuit să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai e revista mea.
Și care este prostia pe care vi-o reproșați?
Că la momentul respectiv nu am fost în stare să-mi gândesc bine afacerile și că am ajuns într-o situație de datorii, de pierdere financiară, în imposibilitatea de a duce mai departe revista.
Cea mai mare greșeală a fost că am vrut să fac un Rodipet
Ați spus că ați făcut și greșeli de investiția banilor…
Am făcut o afacere greșită, cea mai mare greșeală a fost că am vrut să fac un Rodipet, o mega firmă de distribuție, un engrosist, deci nu o firmă cu tarabe, cu vânzare și asta, într-un timp foarte scurt, m-a umplut de datorii. În câteva luni m-am trezit că sunt proprietar peste niște sute de tone de hârtie tipărită și nevîndută, pe care trebuia să o plătesc într-un fel sau altul și cea mai mare parte am și plătit-o.
Credeți că nu ați fost în pas cu vremurile la un moment dat în privința afacerilor cu presă?
În privința presei sigur că nu am fost în pas cu vremurile în perioada în care eu mergeam din inerție pe presa asta populară, pe care o scoteam eu, care atunci mergea bine, și eu mergeam pe ideea că “de ce să schimbi un lucru care merge?”. Principiu care s-a dovedit greșit, pentru că, treptat, ceea ce făceam eu n-a mai mers și când m-am gândit eu să mă reorientez era prea târziu.
Prin 2002 v-ați oprit…
Prin 2002 am rupt pisica, m-am oprit, am renunțat complet la presă și mi-am văzut de alte afaceri, alte probleme.
De la presă la afaceri imobiliare
Acum ce faceți?
Acum am niște spații închiriate.
Și din 2002 încoace ce-ați făcut?
Am încercat să fac comerț cu detergent, mi-am găsit și un furnizor prin India. M-am gândit eu că ar fi mai bine să aduc un detergent mai ieftin decât ceea ce este pe piață.
Am devenit distribuitorul exclusiv al furnizorului din India, apoi am realizat că este foarte greu să te bați cu giganții care controlau deja piața de detergenți și până la urmă am dat detergentul acela în pierdere numai ca să scap de el. Am renunțat la chestia asta și am trecut la ceea ce fac acum, închirieri.
Am niște clădiri mici, pe care le-am construit sau le-am cumpărat în acea perioadă. Am două clădiri mici de birouri, am niște hale în Pantelimon.
Acum, comparativ cu perioada în care făceați bani din presă, sunteți mai bogat sau mai sărac?
Mai sărac față de perioada ‘92 – ’98. Aia a fost perioada cea mai bănoasă pentru mine.
Acum mai sunteți milionar în euro?
E greu să spui, am niște active imobiliare. Cine poate să spună exact cât valorează ele?
Reîntâlnirea cu Bușcu: A trecut de mult timp perioada de dușmănie
V-ați mai văzut cu Doru Bușcu, cu echipa de atunci?
M-am văzut cu Doru Bușcu acum câteva zile.
După cât timp?
Nu mă mai văzusem cu Bușcu din anii ‘90. Cred că ultima oară mă văzusem cu el în ‘91, de atunci m-am mai întâlnit de câteva ori cu el pe stradă.
Cum a fost revederea?
Plăcută. A trecut de mult timp perioada de dușmănie, de agresiune… Au trecut 20 de ani de atunci…
Ei îmi reproșau mie că sunt zgârcit. La momentul acela eram zgârcit pentru că eram sărac, nici nu aveam de unde să-i plătesc mai bine. Asta ei au considerat că este zgârcenie.
Îmi reproșau că îi pun să scrie la altceva, ceea ce n-am reușit. Le-am propus, n-au vrut, asta a fost. Eu le-am reproșat după ce au plecat că mi-au furat practic revista. Ei au făcut o copie pe care au scos-o ani de zile. Revista lor era aceași Mărie cu altă pălărie.
Au păstrat specificul lui Cațavencu, au păstrat foarte mult, au păstrat practic totul din Cațavencu. Dar chestia asta a trecut, nu am ajuns la un proces, nu ne-am certat prea rău și bineînteles că timpul șterge totul. Am înțeles că e foarte bine că s-a întâmplat așa pentru că eu probabil că n-aș fi reușit să continui cu Cațavencu și murea definitiv, așa că decât să fie un cadavru mai bine să fie așa. M-am obișnuit cu ideea, nu știu dacă doar ei puteau să ducă mai departe Cațavencu, dar așa a fost.
Văcăroiu, mană cerească: Lenea și pierderile de timp de la întreprinderile de stat mie îmi aduceau bani
De ce credeți că au dispărut tipul de reviste pe care le făceați?
Au dispărut pentru că televiziunile au preluat foarte mult din specificul lor, pentru că oamenii parțial s-au săturat. De pildă integramele mergeau extraordinar de bine pe vremea Guvernului Văcăroiu, se vindeau vagoane.
De ce pe vremea Guvernului Văcăroiu?
Pentru că oamenii în drum spre serviciu trebuiau să-și cumpere și o ocupație.
Dar de ce pe vremea Guvernului Văcăroiu?
Uite așa s-a întâmplat. Pe vremea Guvernului Văcăroiu, pe care eu nu l-am suportat niciodată, ulterior am înțeles că mie mi-a făcut un bine, pentru că lenea și pierderile de timp de la întreprinderile de stat mie îmi aduceau bani. Oamenii cumpărau presa asta.
Practic, internetul reeditează, în opinia mea, cu alte mijloace tehnice și la un alt nicel ceea ce s-a întâmplat în 1990 pentru că acum internetul trăiește din tiraj, internetul trăiește din vizitatori, din cititori, încă n-au ajuns site-uri glossy.
La întâlnirea cu Bușcu care au fost primele cuvinte?
Mamă, ce-am îmbătrânit!
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu