Motto: „I thought of that while riding my bicycle.” – Albert Einstein
Bîzu Remus (B.R.): Ce te-a determinat să alegi ciclismul dintre toate sporturile ca hobby?
Dragoş Hriţuleac (D.H.): Eu consider că cel mai important pentru mine este faptul că nu m-a constrâns nimeni să fac asta, nu m-a determinat un factor anume… pur şi simplu, începând cu prima bicicletă de la sfârşitul clasei întâi s-a dezvoltat şi afinitatea pentru mersul pe bicicletă. Totul a luat amploare când am început să merg la şcoală pe bicicletă (peste 20 km pe zi), apoi începând cu clasa a 10-a, m-am îndreptat spre conceptul de ciclism, pentru ca mai apoi să îi cunosc pe cei de la G.E.O.S (Grupul de explorări şi operaţiuni speciale, Botoşani), alături de care am început să iau în serios acest hobby.
B.R.: Din câte am înţeles, traseele de la concursuri nu au fost unele uşoare. De ce echipament ai avut nevoie? Ce probleme ai întampinat?
D.H.: Despre traseul de la concursul organizat la noi pot spune că a fost unul variat şi frumos, însumând 42 km. Plecarea din faţa liceului până la ieşirea de pe asfalt a fost un bun prilej pentru a îmi intra în ritm. Trecerile prin satele Stânceşti şi Hriscani, alternând cu porţiuni de pădure şi asfalt au dat posibiliatea fiecăruia să ruleze şi să se remarce pe suprafaţa pe care o cunoştea cel mai bine. Trecerile pe la lacul cu nuferi, Observator, izvorul lui Eminescu şi Memorial au reprezentat puncte cheie în organizare, promovând astfel şi specificul local.
Traseul parcurs duminică la Iaşi a fost scurt (17 km) şi parcurs în forţă. Secţiunile de urcare abruptă pe noroi, piatră sau urme de utilaje au fost cu adevărat istovitoare.
Ca echipament, am avut doar strictul necesar: pantaloni şi tricou de ciclism, plus cască… şi bicicletă. Un echipament complet şi adecvat voi avea când voi dispune de resursele necesare, deocamdată susţinerea financiară din partea unui sponsor nu există.
În ceea ce priveşte problemele de pe traseu, vreau să spun că deşi eu nu am întâmpinat probleme reale, câţiva concurenţi au obiectat felul în care a fost marcat traseul la Iaşi sau chiar dispariţia marcajelor, ajungând în situaţia de a se rătăci.
B.R.: Cum te-ai simţit la linia de finish după nişte trasee, zic eu, extenuante?
D.H.: Traseul extenuant îl consider ca fiind cel de la Iaşi, pentru că am pedalat mult mai în forţă decât acasă. Locul 3 la categoria under 29 la Botoşani (7 la general) m-a surprins cel mai mult pentru că am rămas totuşi în grafic, după ce au comasat categoriile under 19 cu 20-29.
Trăirile cele mai intense le-am trăit la Iaşi când am aflat că am sosit al doilea la finish şi obţinusem aur la categoria under 19 şi argint în clasamentul general. La sfârşitul zilei urcasem de 3 ori pe podium mulţumită performanţelor aceluiaşi week-end şi mulţumirea era deplină, ţinând cont că nu am întâmpinat evenimente neplăcute.
B.R.: Cum ai reacţionat când ai realizat pe ce loc fruntaş te-ai clasat?
D.H.: Cred că te referi la Iaşi, căci aici este vorba de locul fruntaş. În primul rând mi-am felicitat advesarul care m-a ajuns la începutul ultimei urcări, după ce am sprintat pe asfalt şi am ratat un arbitru neatent de pe traseu şi am plecat puţin înainte. După ce m-am întors, el m-a motivat să forţez pe ultima urcare înainte de finish.
B.R.: La ce concursuri ai mai participat şi ce premii ai mai obţinut?
D.H.: Am fost la Tur de Iaşi anul trecut (locul 32 la general), la Maratonul Garboavele organizat la Galaţi (locul 8 la categoria U19 şi 18 la general), şi competiţiile din acest sfârşit de săptamână: Maratonul Nordul Moldovei (BT) şi My Race (IS).
B.R.: O asemenea condiţie fizică presupune un antrenament sănătos. Pe ce trasee obişnuieşti să mergi?
D.H.: Antrenamentul meu „sănătos” constă în mersul pe biciletă cu fiecare ocazie care mi se oferă: la şcoală, acasă, în oraş, îndeplinind astfel şi rolul practic. Ieşirile de antrenament propriu-zis sunt foarte puţine, căci de obicei când mergem cu bicicletele la Ipoteşti, Baisa, Rediu, plimbarea e destul de relaxantă. Cred că diferenţa o face faptul că obişnuiesc ca atunci când pedalez, să nu mă relaxez, ci să păstrez lanţul întins, cadenţa bună şi un raport care să mă solicite puţin mai mult decât normal.
B.R.: Te-ai simţit vreodată în primejdie pe unele dintre traseele tale off-road?
D.H.: Da, când parcurg pentru prima oară unele coborâri şi cei din jur nu acordă atenţia cuvenită şi cad în faţa mea sau vin prea tare din urmă. Încerc să fiu cât mai precaut cu putinţă.
B.R.: Profesioniştii se remarcă prin strategia pe care o abordează. Tu ce strategie ai abordat?
D.H.: De obicei, la început prefer să pierd poziţii, nu prea multe… asta determin la faţa locului, când simt concurenţa. Ştiu că există o bună parte care obosesc în primii km tocmai pentru că au plecat în forţă. De asemenea, urcările mă avantajează şi încerc să profit de asta. Porţiunile de drum uscat plat şi asfalt mi-au prins bine, deoarece cauciucurile cu care concurez nu sunt tocmai ceea ce se cere pentru un concurs de mountain bike cross country (mtb xc), fiind uzate şi având un profil mic, din lipsă de fonduri… dar prefer să văd partea plină a paharului.
B.R.: Se zice că sportul antrenează şi mintea nu doar trupul. Ce părere ai?
D.H.: Sunt de acord… antrenamentul trupului e condiţie sine qua non în sport, însă ceea ce se petrece la nivelul superior este remarcabil. Reflexele, atitudinile, starea de spirit a unui sportiv vor fi net superioare comparativ cu a unui individ care ar putea fi caracterizat drept „coach-potato”.
B.R.: Cu speranţa că vor fi mai mulţi amatori de seama noastră, ce concursuri de ciclism urmează?
D.H.: Lista este mare, apărând anual noi competiţii. Cele de anul acesta la care am luat parte, sunt toate la prima ediţie. O listă aproape completă este publicată pe blogul celor de la G.E.O.S.: www.geosgrup.wordpress.com
Pe 8 mai este „Prima Evadare” la Bucureşti şi pe 14 mai maraton mtb la Preluca, Baia Mare. La acesta din urmă sper să ajungem şi o echipă din Botoşani.
B.R.: Ce sfaturi le-ai putea da începătorilor?
D.H.: Înainte de toate, vreau să le transmit tuturor să ia contact cu un sport… oricare ar fi el. Cât despre cei începători în ale ciclismului, le doresc, în special, să nu rămână la acest nivel, ci să îşi propună permant să evolueze treptat şi să îşi descopere limitele… şi o limită pe care o descoperi azi, mâine va reprezenta doar una din nenumăratele limite peste care ai trecut. Spor la pedalat şi asfalt uscat!
P.S: Doritorii de astfel de activităţi pot veni la întâlnirile G.E.O.S. în fiecare marţi, la ora 19, la Casa Tineretului, etajul 1.
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu