...„În al treilea rând, după cum bine ştiţi unii dintre dumeavoastră, eu mă fotografiez cu oricine îmi cere şi are bucurie să rămână cu o amintire a întâlnirii cu mine. N-am spus nimănui «lasă-mă în pace» Şi ce-i cu asta?! Ce să fac, să îi cer cazier judiciar lui Pomohaci înainte să accept să fac o fotografie cu el?! Să-l întreb înainte dacă este un mare om sau un dezaxat? Cât de ridicol poate fi?
.. Maestrul Radu Beligan, Ion Lucian, Dem Radulescu şi atâţia alţi colegi de ai mei au plecat din lumea asta trişti, decepţionaţi. Refuzau să mai apară, să mai dea interviuri, scârbiţi de urâţenia lumii în care am ajuns să trăim. Eu am vrut să rămân atât cât voi decide să mai apar, acel Florin Piersic pe care îl ştie toată lumea. Se pare însă că vă străduiţi cu toată puterea să nu se întâmple aşa. Sunteţi ca nişte hiene, disperaţi să răspândiţi veşti că sunt bolnav, eventual că sunt pe moarte. Sunteţi în criză de subiecte de senzaţie?! Să vă fie ruşine, vă spun celor ce nu ştiţi ce să mai speculaţi, să mă puneţi la zid. Şi asta de ce? Pentru că găsiţi fraieri care să «pună botul».
Nu mai aveţi nimic sfânt pe lume! Aşa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă. Celor care îmi transmiteţi gândurile voastre bune vă spun că vă port în inimă. Fiţi buni unii cu alţii, fiindcă asta e tot ce ne-a mai rămas de făcut“.