Mariana Mihuţ este, dacă ar fi să contabilizăm numărul premiilor şi premierelor adunate în 47 de ani de joc pe „scândură”, Prima Doamnă a Teatrului Românesc. O doamnă care pe cât de vocală este în actul actoricesc, pe atât este de discretă în viaţa de zi cu zi. VerticalNews prezintă azi un interviu cu cea care a ajuns, iată cât de repede trece timpul, bunică. Şi la propriu, avându-l pe nepoţelul Mircea, un „titirez”, de 3 ani şi jumătate, şi în teatru. Ultimul său rol, Bunica din „Îngroapaţi-mă pe după plintă”, în regia rusului Yuri Kordonski, este o nouă capodoperă. Pentru că îi place, “Mariana Mihuţ rezolvă admirabil oferta acestui rol complex în care se regăsesc bunicile lumii. Monologurile sale au un efect la sală rar întâlnit. La unison spectatorii își țin adeseori respirația vrăjiți de magia destăinuirilor Bunicii. Mariana Mihuț înfăptuiește o creație în aceast dificil personaj aflat la limita jocului dintre râs și lacrimă, dintre patologic și universala trăire a femeii pentru care maternitatea e scop principal”, descrie criticul Ileana Lucaciu.
Mariana Mihuţ evită să acorde interviuri. Nu-i place să pozeze, să-şi strige în piaţa publică performanţele. Nu se consideră o vedetă decât atunci când e la teatru, iar vedeta e personajul, nu ea. Aşa că am vorbit de teatru.
Sunteţi discretă, deşi performanţele vă dau dreptul de a ieşi din rând pentru a spune lucruri care să fie luate în seamă. De ce nu este Mariana Mihuţ vedetă?
Nu mi se pare că sunt discretă. Mai ales când este vorba de meseria mea. Nu cred că pentru a ajunge la statutul de vedetă trebuie să ieşi în faţă, povestindu-ţi viaţa intimă. Viaţa personală e una, despre care vorbesc rar sau deloc, viaţa profesională poate fi cunoscută de toată lumea. Aşadar, vă poftesc la teatru 
!
Mariana Mihuţ refuză roluri, chiar şi cele foarte avantajoase. De unde această “putere” într-o lume în care mercantilismul te impinge să accepţi cât mai multe, darămite un rol?
Nu i-aş spune putere, ci mai degrabă discernământ. Am ales rolurile pe care le-am putut juca aşa cum ştiu şi cum vreau eu.
Mă refeream mai mult la filme. După “De ce trag clopotele, Mitică?” nu aţi mai apărut…
Iubesc şi mă interesează teatrul. E mai consistent, mai greu, efemer. Aici, la fiecare reprezentaţie am alte emoţii, alte trăiri. Numai proştii susţin că în teatru e mai uşor în teatru decât în film. Dar am făcut şi filme cu mult drag. Au fost însă regizori deosebiţi: Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Blaier….
Actori renumiţi, colegi, îşi rotunjesc veniturile cu apariţii în reclame, telenovele. Mariana Mihuţ nu are nevoie de mai mulţi bani, o casă la ţară, o maşină de teren?
Of. Da, şi Mariana Mihuţ şi-ar dori poate mai mulţi bani. Poate şi o casă la ţară, chiar şi un “gip”. Dar nu mă atrage aşa. Nu-s făcută. Poate dacă Lucian Pintilie ar face vreodată o telenovelă, probabil nu voi spune nu. Până atunci, mă veţi vedea doar la teatru.
În ultimul dumneavoastră interviu, pe care l-aţi acordat acum doi ani, spuneaţi că teatrul vă este necesar ca aerul. Iar că perioada asta de necesitate durează de 45 de ani. Ce e în afară de teatru?
Iată că acum perioada de necesitate este acum de 47 de ani şi continuă. Într-adevăr, aproape toată energia e pentru teatru, puţine sunt după. Dar acele lucruri puţine îşi sunt şi ele ca aerul. Iubesc rolul de bunică reală, să stau cu nepotul Mircea, să-i citesc. În rest, dacă mai rămâne ceva , ca toată lumea. Observ ce e în jurul meu.
Şi ce aţi observat în ultimii ani? Cum vede Mariana Mihuţ România de azi?
În profunzime, e aproape la fel ca dintotdeauna. Frumoasă şi puternică. Nu ştiu cine spunea “România e o ţară foarte frumoasă, păcat că-i locuită!”. Glumesc. E rău, uite, că am ajuns să nu mai avem pe cine să ne bazăm. Nu mai poţi să crezi, să uiţi adevărul. Ne-am învăţat ca politicienii să ne mintă la fiecare alegeri. Ştim că ne mint, că nu vor face nimic din ce promit şi totuşi credem. Asta este chiar o mare tragedie. Să ajungi în ţara ta să nu mai ai pe cine te baza!
Trebuie să fi rămas pe undeva şi ceva frumos.
Da, tinerii. Tinerii noştri ar trebui să lupte pentru ţara asta. Să nu plece, să lupte şi să construiască România lor, pentru că o fac pentru ei.
Care este femeia dragă Marianei Mihuţ? Să-i faceţi o urare!
Una? Nu! Fac o urare tuturor româncelor. Le doresc să aibă parte, din când în când, de câte o bucurie. Măcar din când în când, că suntem romance şi ştim ce înseamnă asta.
Maria Dumitran
CITIŢI ŞI:
Cum arată românca de vis
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu