Cristian Tudor Popescu: Gândul de hârtie devine istorie

Cristian Tudor Popescu: Gândul de hârtie devine istorie: "
“Ziarul Gândul 4 mai 2005 – 8 aprilie 2011. Am dreptul să mă gândesc la dispariţia unui ziar ca la moartea unei făpturi omeneşti, astăzi, când mor cu zile oameni ţinuţi la poarta spitalului? Probabil că nu, dar nu mă pot împiedica să simt asta”, scrie Cristian Tudor Popescu în ultima ediție pe hârtie a ziarului Gândul.
Tot astăzi și-au luat rămas bun de la Gândul pe hârtie, chiar în ultimele lui pagini tipărite, Claudiu Pândaru (redactor-șef) și Florin Negruțiu ( redactor-șef adjunct).
Claudiu Pândaru își începe editorialul spunând: “Mă autodenunţ. Am urât presa tipărită. Sincer“. Iar Florin Negruțiu se declară unul dintre susținătorii renunțării la edițiile tipărite.
Din editorialul lui CTP intitulat “De sufletul Gândului”:

“Am dreptul să mă gândesc la dispariţia unui ziar ca la moartea unei făpturi omeneşti, astăzi, când mor cu zile oameni ţinuţi la poarta spitalului? Probabil că nu, dar nu mă pot împiedica să simt asta. Pentru că ziarul Gândul s-a născut, în chinuri, ca un copil. 100 de oameni, aruncaţi doar cu pixul şi blocnotesul în mână pe pajiştea din faţa Casei Scânteii, au ales să nu-şi caute de lucru fiecare unde-o vedea cu ochii, ci să facă un ziar nou din iarbă verde. (…)
Singur printre marile trusturi de presă, fără finanţare pentru marketing şi promovare, cu un serviciu de publicitate redus la minimum, Gândul ajunsese în pericol să fie strivit. Vânzarea către Adrian Sârbu şi nu către S. O. Vântu, pe care subsemnatul a decis-o, a fost, practic, o salvare de la înec.
Nu comentez filosofia de management aplicată de atunci asupra ziarului; e bine să se ştie însă că dl. Adrian Sârbu nu a impus nimic ca politică editorială şi a susţinut financiar Gândul atât cât a putut.Până astăzi, când Gândul de hârtie devine istorie.

“Acesta este ultimul meu text tipărit într-un cotidian”

“Poate că devenise mai demult, de vreme ce n-am mai rămas decât câţiva din vechea gardă. O să-mi lipsească de acum pagina ziarului care îmbătrâneşte, se îngălbeneşte, devine şi mai fragilă decât oricum e, ca pielea unei fiinţe alături de care trăieşti ani în şir. N-o să-mi mai văd articolele împachetând parizer sau limpezind geamuri.
Căci acesta este ultimul meu text tipărit într-un cotidian – nu pot să mă recăsătoresc cu vreunul dintre ziarele care supravieţuiesc Gândului.
Voi continua să scriu pe Gândul online, realizat de o echipă de ziarişti tineri şi talentaţi, care s-au adaptat regulilor noi şi dure ale performanţei în noile media. Nu voi părăsi niciodată Gândul – voi pleca doar dacă Gândul mă va părăsi pe mine.
Am încredere că tinerii mei colegi vor şti să păstreze curat sufletul acestui ziar reîncarnat în pixeli.
Mai rămâne de răspuns la o singură întrebare: dacă sfârşitul e acesta, a meritat? N-am nicio ezitare: să nu plângem, să ne bucurăm, ca geto-dacii când trimiteau pe cel mai bun dintre ei la Zamolxe, căci, aceşti şase ani fără o lună cât a existat, Gândul pe hârtie a fost un ziar viu, cinstit, adevărat şi credincios sieşi.
Numai netrebnicii au nevoie de veşnicie ca să-şi justifice venirea pe lume”.

Claudiu Pândaru: “Mă autodenunţ. Am urât presa tipărită. Sincer.”

“Am urât presa scrisă pe hârtie pentru zeii falşi pe care i-a creat. Pentru monştrii sacri ai pastei de pix. Monştrii sacri şi bronzaţi. Bronzaţi de atâta plâns pe umerii sărmanilor zilei.
Am urât presa scrisă pe foi, pentru că de multe ori a vândut influenţă şi nu informaţie. (…)
Ne despărţim de presa tipărită. Nu ne despărţim de presă”.

Florin Negruțiu:”Gândul a ales să trăiască”

“Amintindu-mi astăzi de începuturi, am încercat o uşoară nostalgie, dar şi multă uşurare.
Sunt unul dintre cei care au susţinut că renunţarea la ediţiile tipărite şi concentrarea resurselor pentru dezvoltarea variantelor online înseamnă, de fapt, salvarea presei de la dispariţie.Oricât de ciudat ar suna pentru unii, Internetul înseamnă, în acest moment, un mediu mult mai curat decât piaţa printului. Am asistat la prea multe porcării în ultimii ani ca să-mi iau acum o faţă cernită.
În ultimii ani, patronii şi managerii de presă au inundat piaţa cu filme, cărţi, detergenţi, alifii minune, astfel încât ziarele au devenit o simplă hârtie de împachetat. Oamenilor li s-a creat impresia că informaţia pluteşte în aer, e gratis, e un bun al întregului popor, că ea e inclusă în preţul DVD-ului. Concurenţa a fost anihilată de nişte oameni fără vocaţie şi fără viziune, care au gândit această afacere ca la piaţă (“Două kile de cartofi cu ziarul, care mai vrei, neamule?…”) fără să-şi pună problema că, în acest fel, diluează însăşi valoarea produsului lor jurnalistic.
Chiar dacă nu e perfect, chiar dacă la colţ stau negustorii de trafic la 2 dolari mia de unici, chiar dacă site-urile care fac “integrare de conţinut” fură pe rupte, online-ul repune puţin ordine în lucruri: dacă dai clic pe o ştire, cel puţin nu-ţi mai apare Rahan. Un reportaj este un reportaj şi lumea îl citeşte dacă este interesată, nu pentru că primeşte pentru asta vreun cadou. Este şi acesta un fel de a-i reda jurnalistului demnitatea pierdută la promoţie.”

Sursa foto: Gândul.info

"