Corectarea cu creionul roşu a limbii române a emigranţilor nu numai că nu ar ajuta deloc, ci ar da impresia – deraiantă de la adevărata soluţie – că din corectură în corectură limba română din Italia s-ar pune pe şine. Soluţia e alta.
Soluţia e ca fiecare să-şi facă treaba: publicaţia să continue a scrie corect româneşte, adaptînd noul din limbă cu respect faţă de ce-i vechi; în familie, iubitorul de carte să continuie a o deschide în româneşte, căci nu la îndemnul zis din gură ci numai la exemplul viu fiul îşi va urma tatăl; tînărul, chiar dacă pentru un timp nu va înţelege rostul cititului şi al scrisului în limba mamei, numai prin sinteza profundă a două lumi din două limbi, va face simbioza din ceea ce e mai valoros din ele, sinteză fără de care se va fi transformat din român în italian fără să fi înţeles de ce.
Publicaţile re-creează limba, familia re-ţine momoria.
Sarcina unei rubrici de limbă română e darea exemplului unei calităţi înalte a limbii. Cititorul doritor să găsească greşeala altuia şi să descopere în loc exprimarea corectă va fi fără îndoială capabil să se descurce de unul singur, cu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu