.Tin sa multumesc botosanenilor pentru ca in acest week-end am reusit sa atingem zilnic cate 1.200 de vizitori (vineri, sambata, duminica). E adevarat ca nu e foarte mult, insa noi continuam sa fim foarte nisati pe sport si atunci e complicat sa atingem un trafic mai mare deocamdata.
REPORTER DE TEREN – UN CALVAR ADEVARAT.
Din nebunia mea, care doream sa vad daca putem face un LIVE-AUDIO de la meciuri s-a nascut si transmisia de sambata de la Dinamo – PRO VOLEI (3-0), care e adevarat se poate spune ca a fost o subproductie din cauza deselor mele balbaieli, rasetelor nervose si lipsei de cunostinte in domeniu… insa per total a fost de utilitate publica.In rest un calvar…
- Echipe pauza.... (ce foi cu echipe… deja vreau prea mult),
- Sala n-avea tribune. Si comenteazata tata meciul de pe parchet, dintr-un colt cu agenda in brate si telefonul intr-o mana, pe un scaun de coferinte. E adevarat ca le vedem posterioarele jucatorelor destul de bine, dar era ultimul lucru care ma interesa, pentru ca trebuia sa vad bine meciul despre care trebuia sa relatez.
- In sala destul de cald. Si dezbracate… imbracate… Dupa ora de transmitie la telefon zicei ca jucam si eu putin.. deja curgeau apele… Vocea ma cam lasase. Stiu ca au fost pauze insa eu tot timpul ii dadeam indicatii lui Cosmin ce sa faca, astfel ca am vorbit o ora si ceva ca TRENUL la telefon
- La sfarsit alta daravela…
- Alearga-l pe seful Buhaianu, care aproape ca plecase… sa ne zica si noua acolo ceva….. despre marele meci… CAZ REVOLVAT insa afara din sala
“Doamne ce marisoara e Cody…”.
- Le caut cu privirea pe jucatorele lui Pro Volei si nimic… nimic… Le vad in sfarsit… Saracile erau cam terminate (obosite) ca si mine, tocmai trageau de niste genti mari cat o zi de post.| O fractiune de secunda ma gandesc: “Imi trebuie Ivana Dinici pt ca ea pare a fi VEDETA… dupa care ma succesc instantaneu: “Doamne dar cum facem traducere pe audio. E prea complicat…. imi trebuie o romanca”….Cea mai facila (apropiata): Alina Covrig, care tragea saracuta de un geamantan mare… mare… sa-l scoata din vestiar… Si hop sar eu si incep s-o hartuiesc in timp ce fata avea treaba… Hai nu-mi zici si mie ceva de meci.. uitandu-ma in sus. Intr-o fractiune de secunda sesizez acut diferenta de inaltime: “Domne ce marisoara e… (185 ea -180 eu)… De mult nu m-am mai simtit asa pitic. Aoleu daca e suparata si imi da una, la ce alonja are, ma face KO”.
Am noroc, nu e suparata si e chiar tare de treaba… Si tare dezinvolta… Bine ca nu mi-a bagat-o pe aia ca “gazdele si-au dorit mai mult victoria”… Mai intreb eu ceva probabil stupid si caz rezolvat.
Misune cat de cat indeplinita…
Am transmis live (ca o goarna stricata)… Am alergat si hartuit oamenii prin sala (ca un derbedeu)…. Ce mai o zi ingrozitoare , dar asa e sa te joci pe teren de-a reporterul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu