În pauza dintre ştiri sau în cele câteva momente de răgaz din timpul unui film, eram obişnuiţi să ne delectăm în faţa televizorului cu reclame bune. Idei originale, cuvinte cu har sau rimate, imagini memorabile care ne-au atras atenţia şi ne-au rămas în minte.
Câteva reclame româneşti au avut un succes impresionant, iar replicile personajelor au intrat rapid în folclor. Cine nu ştie la ce se referă următorii termeni: Pepsi la litru, seria Dorel, halatul, “Batman, Batman”? Sau “Ăla negru de respira greu”?
Curs de jurnalism: E bine că s-au deschis discuţiile pe marginea reclamelor. Ar trebui să poată fi permanente, fără riscul de a fi acuzat că defăimezi cutare produs. Reclama asta cu Pepsi nu mi-a plăcut nici atunci şi nu-mi place nici acum. Îşi bate joc de doi bieţi bolnavi: unul atins de surditate şi unul -. probabil cu deficienţe de vedere. În plus copie o zicală cu oarecare impact în epoca, nu tocmai îndepărtată de după Revoluţie: "Nu mă-nebuni, nea Nicu" cu trimiteri la "Nea Nicu" Ceauşescu. Surditatea personajului dă prilej actorilor să repete obsesiv "Pepsi la 1 litru". Şi imaginea cu raftul care se goleşte - greu posibilă în economia de piaţă dar tipică perioadei României Socialiste. Încă o mai cultivă şi azi publicitarii speculând teama de a nu mai găsi un anume produs - adânc înrădăcinată în capul românilor după 50 de ani de lipsuri. A avut un oarecare impact mai ales artistic în epocă. În rest - nu ştiu să se fi cumpărat prea multe sticle de pepsi de tipul ăsta. Dovada - mi se pare că au dispărut din comerţ. Acu ar merge reluată ideea - cu pedalare pe tema ecologică.
În ultimul timp însă, afectate serios de tăierea bugetelor din companii pentru publicitate, reclamele sunt mai sărace. Este de vină numai criza economică sau aceasta este numai factorul care a amplificat o criză de imaginaţie? Verticalnews scrie, începând de azi, despre reclamele de la televizor. Care ne plac şi care ne irită, ce se întâmplă în afară şi care au fost clipurile mincinoase sau care au făcut mai mult rău decât bine mărcii pe care au promovat-o.
În criză de idei
Minusurile din economie se simt şi în reclame. Multe companii au renunţat să-şi mai laude marfa ori au făcut-o fără să mai investească foarte mulţi bani în mesaj. Alţii au decis să recicleze pur şi simplu spoturile din anii trecuţi. Pentru că atunci era mai ieftin.
În tot acest timp, parcă mintea creativilor a luat o pauză. Banale sau lipsite de haz, neinspirate sau de-a dreptul îngrozitoare- acestea sunt numai câteva dintre epitetele primite de la colegi când i-am întrebat despre reclamele de la televizor. Celor mai multe le lipseşte acel “ceva”, ingredientul care face dintr-o reţetă o delicatesă, mesajul, cuvântul, trăsătura care transformă o reclamă într-un moment unic.
Voi ce credeţi, unde sunt reclamele de altădată?
“Reclamelor le lipseşte relevanţa”
Bogdan Naumovici, actual Creative Director la 23 Communication Ideas este considerat unul dintre numele de referinţă din publicitatea românească. Câteva dintre cele mai cunoscute campanii în publicitate au fost creaţiile lui. Inventatorul “Halatului, al celui“ negru care respire greu”, consideră că agenţiile de publicitate sunt principalul vinovat pentru criza de idei din piaţă, iar reclamelor româneşti le lipseşte relevanţa.
Curs de jurnalism: Iar îşi bat joc de un biet alienat mintal. Ideea producătorului de a vinde mereu sub preţul pieţei a fost excelentă. "Nebunia" se rezolvă acum ceva mai simplu: te duci pe site-urile gen "compară preţuri". Sunt unele foarte bune!De ce nu mai văd românii reclame bune, gen Teletech, pentru Altex (laser, frate!), de exemplu?
Pentru că sunt prea puţine agenţii care îşi mai propun sau mai sunt în stare să facă asemenea reclame. Am mai spus asta, nu criza este de vină, ci perioada de prosperitate nejustificată dinaintea crizei. Atunci s-au moleşit şi s-au culcat pe o ureche cele mai multe agenţii, nu în criză. Criza, însă, dacă te prinde dormind, nu te lasă să te trezeşti.
Curs de jurnalism: Asta e mai mult poveste decât reclamă. O povestioară bine scrisă şi bine jucată. Dar, dacă aş fi clientul publicitarilor nu cred că aş accepta-o. Nu ştiu ce creşteri de vânzări mi-ar aduce.
De ce nu mai suntem în stare să facem haz de necaz (dat fiind că românul este as la acest capitol) de criză?
De data asta, aş spune că le-a fost frică şi clienţilor. Mai toţi au ales, asta dacă au vorbit cumva despre criză, să plângă alături de consumatori şi de presă, într-o destul de ipocrită compătimire generală. Singurul client pe care l-am întâlnit şi care ar fi vrut să spună oamenilor că dracul nu e chiar aşa de negru, a fost Altex, care a spus lucrul ăsta destul de limpede în Campania “Chibzuitul”.
Cine este vinovat că reclamele s-au “subţiat” calitativ?
Agenţiile, asa cum am spus mai sus. În perioada de glorie 2004-2008, se vindea prea uşor. Românii cumpărau orice era la televizor, indiferent de cât de proastă era reclama. În perioada aceea, am spus de multe ori că nu o să prindem vremuri mai potrivite pentru a risca, pentru a îndrăzni, pentru a obişnui atât consumatorul, cât şi clienţii, cu reclamele mai curajoase. Din păcate, majoritatea industriei s-a mulţumit să îşi numere banii făcuţi uşor, fără să îşi bată capul cu ce va urma. Cine a ţinut cu dinţii de standardul de calitate, o duce bine şi acum. Cine nu, se plânge de lipsa taxei de pitch, de clienţi, de fee-urile din ce în ce mai mici, de faptul că trebuie să dea oameni afară sau să-i trimită în şomaj tehnic. E amuzant, de unde mă uit eu.
Care ar fi produsul românesc ce ar merita să fie evidenţiat în reclame bune?
Nu cred că este unul singur. Dacia. Delta Dunarii. Dracula. Pălinca. Bulzul. Şoriciul. Umorul. Hazul de necaz.
Care sunt principalele condiţii care trebuie îndeplinite pentru realizarea unei reclame bune?
Să fie relevantă, să îţi spună ceva nou sau să îţi spună ceva vechi într-un fel nou, să te atingă la ambele emisfere ale creierului.
Care dintre acestea lipsesc acum?
De multe ori lipseşte relevanţa. Când agenda omului se învârteşte în jurul crizei, siguranţei locului de muncă sau a măruntului din buzunare, o grămadă de reclame zici că sunt făcute de struţi specialişti în foraje de mare adâncime. Evident, cele mai multe reclame ratează elegant să te atinga în vreun fel la nivel emoţional. Să te facă să râzi, să îţi facă pielea de găină sau pur şi simplu să te bucure puţin.
Ce reclama v-a atras atenţia în ultima perioadă?
Îmi plac, în continuare, reclamele Vodafone cu Paul şi Cristina. Sunt scrise dezinvolt, iar ei se simt ca peştele în apă.
Curs de jurnalism: Şi mie îmi plac. Toate sunt foarte simpatice, adevărat. De câte ori apăreau pe ecran nu schimbam canalul. Atmosferă tipică studenţească a secolului. Dar, în afară de actorii simpatici şi scurtimea incitantă a clipului - nu m-au convins de multe alte lucruri de care trebuie să te convingă o reclamă... le discutăm la curs.Oana Neamţu
Cristina Nenu
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu