joi, 13 ianuarie 2011

Grigore Cartianu: “Într-o bună zi, voi dedica 90% cărţilor şi 10% presei. Până atunci însă, raportul este invers.”

Grigore Cartianu: “Într-o bună zi, voi dedica 90% cărţilor şi 10% presei. Până atunci însă, raportul este invers.”: "
“Într-o bună zi, voi dedica 90% cărţilor şi 10% presei. Până atunci însă, raportul este invers“, spune Grigore Cartianu, redactor-șef Adevărul, într-o precizare trimisă paginademedia.ro.
Cartianu admite că au existat discuții cu managementul Adevărul despre intențiile de a se dedica scrisului, dar că a hotărât să rămână la conducerea cotidianului. Cel puțin până în aprilie anul viitor. Doar „situaţii de forţă majoră” ar putea schimba ceva în acest sens, spune Cartianu.
Grigore Cartianu:
“Spre sfârşitul anului trecut le-am împărtăşit câtorva colegi din conducerea ziarului „Adevărul” dorinţa mea de a dedica mai mult timp cărţilor, fără ca asta să însemne ruperea totală de ziar. Le-am expus dilema şi colegilor din board-ul Adevărul Holding. Apoi, judecând la rece, cu argumente raţionale, am decis că sunt dator să merg pe formula altruistă: ziarul pe primul plan, cărţile la „desert”. Varianta egoistă era să pun cărţile pe primul plan. În fond, ziarul înseamnă o mare echipă, cartea e o luptă solitară a autorului cu el însuşi.”
Grigore Cartianu a renunțat odată la conducerea ziarului, anul trecut, după furtunoasa ședință soldată cu demisia lui Răzvan Cornețeanu. În următoarele zile, Cartianu a revenit asupra deciziei. Ulterior, pe lângă poziția de redactor-șef, a preluat și la șefia Departamentului carte.
Precizarea lui Grigore Cartianu:
„Urmare a informaţiilor care circulă în mediul online, de natură a-mi bulversa colegii de redacţie şi de companie, fac următoarele precizări:
1. Sunt redactor-şef al ziarului «Adevărul» din aprilie 2008 şi nu intenţionez să mă despart în viitorul apropiat de acest ziar, de această echipă şi de acest trust media.
2. În urmă cu doi ani şi nouă luni, când am preluat conducerea «Adevărului», mi-am propus ceea ce-mi propun la fiecare început de drum: un mandat de minimum patru ani. Nu m-am inspirat din politică, ci din fotbal. Marele antrenor Mircea Lucescu spunea încă din anii ’80 că timpul necesar pentru a construi o echipă şi a atinge cu ea performanţa maximă este de patru ani. Nici în presă lucrurile nu stau altfel. Maturizarea deplină a unei formule redacţionale, a unui spirit şi a unui brand media este atinsă tot după patru ani. Succesele «de parcurs» sunt binevenite, la «Adevărul» sunt indiscutabile (lider al presei quality de 26 de luni fără întrerupere!), dar nivelul maxim nu a fost atins încă. Buna-credinţă şi profesionalismul redacţiei se reflectă într-un ziar mai bun de la un an la altul.
3. E adevărat că vreau să-mi dedic tot mai mult timp documentării şi redactării unor cărţi, mai ales că am descoperit sute de mii de oameni nerăbdători să le citească, dar asta nu înseamnă renunţarea la presă. Într-o bună zi, voi dedica 90% cărţilor şi 10% presei. Până atunci însă, raportul este invers. Şi, în intenţiile mele, va mai fi cel puţin până în aprilie 2012. Doar „situaţii de forţă majoră” (cum se scrie prin contracte, aproape mecanic, la penultimul articol) ar putea schimba ceva în acest sens.
4. Spre sfârşitul anului trecut le-am împărtăşit câtorva colegi din conducerea ziarului „Adevărul” dorinţa mea de a dedica mai mult timp cărţilor, fără ca asta să însemne ruperea totală de ziar. Le-am expus dilema şi colegilor din board-ul Adevărul Holding. Apoi, judecând la rece, cu argumente raţionale (inclusiv cu „mandatul de patru ani”), am decis că sunt dator să merg pe formula altruistă: ziarul pe primul plan, cărţile la „desert”. Varianta egoistă era să pun cărţile pe primul plan. În fond, ziarul înseamnă o mare echipă, cartea e o luptă solitară a autorului cu el însuşi.
5. Trag nădejde ca 2011 să fie tras la indigo după 2010, adică să contribui la consolidarea poziţiei de lider a ziarului «Adevărul» şi să public una sau două cărţi în linia succeselor de anul trecut: «Sfârşitul Ceauşeştilor» şi «Crimele Revoluţiei». Îmi dau seama că asta înseamnă un efort uriaş (am mai văzut filmul ăsta!), dar am datoria – faţă de public, de colegi şi de mine însumi – să încerc să-l fac.
6. Când, din diverse motive (proiecte noi, oboseală etc.) voi hotărî totuşi să mă retrag de la conducerea «Adevărului», o voi face în bună înţelegere cu conducerea companiei şi doar după ce mă voi asigura că nu las nimic vraişte în urmă. Dar momentul acesta, repet, nu este prevăzut pentru acest an.
7. De un lucru sunt sigur: că nu voi ieşi la pensie de la „Adevărul” şi nici de la alt ziar. Explicaţia e simplă: nu mă văd venind la redacţie la 65 de ani sau cât o mai urca până atunci pragul de pensionare. La acea vârstă, dacă-mi dă Dumnezeu sănătate, sper să am la activ ani buni de creaţie în zăvoiul de la Brădiceni-Hobiţa şi suficiente cărţi cât să umple un raft de bibliotecă. Şi să nu-mi fie ruşine cu niciuna dintre ele, aşa cum nu mi-e ruşine cu ceea ce am făcut şi încă mai am de gând să fac în presă.
8. Într-o mare companie este inevitabil să mai apară şi neînţelegeri. Însă atâta vreme cât acestea sunt rezultatul unor bune-intenţii şi nu depăşesc limite rezonabile, ele trebuie survolate cu maturitate.
9. E adevărat că în 2010 am avut diverse propuneri de a lucra în alte companii media – le mulţumesc, mă onorează -, dar proiectele demarate la «Adevărul» au întâietate. Atât cât depinde de mine, nu pot să las lucrurile neterminate.
10. Vă doresc tuturor un 2011 mai bun decât 2010 şi cât mai puţine ştiri despre transferuri în presă!”
Citește și:
"
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)