luni, 24 ianuarie 2011

EXCLUSIV: Fostul “Bigger” Marcel Străuț față în față cu paginademedia.ro

EXCLUSIV: Fostul “Bigger” Marcel Străuț față în față cu paginademedia.ro: "
După doi ani de tăcere, fostul Bigger Marcel Străuț vorbește într-un interviu acordat în exclusivitate Paginademedia.ro despre ce s-a întâmplat în martie 2009. Atunci, agenția s-a închis brusc, într-o dimineață, lăsând datorii de milioane de euro către agenții de publicitate.
Cel mai căutat om din publicitate a fost în București în acești doi ani. În Capitală l-a găsit și Paginademedia.ro. Se ocupă de un nou proiect.
„N-am dispărut deloc, am fost în București tot timpul. N-am plecat, cum s-a spus, în țările calde, n-am plecat nicăieri”, spune el.
Paginademedia.ro vă prezintă în trei părți interviul acordat în exclusivitate de Marcel Străuț.
“N-am faţă de cine să mă explic, singurul loc unde pot să fac asta este în faţa procurorilor”, declară el.
Versiunea lui Marcel Străuț trimite cauzele scandalului Bigger la noul acționar către care a vândut firma. „Nu-l cunoșteam”, spune Străuț. Recunoaște însă (într-un exercițiu de schimbare de roluri) că, la prima vedere, nici el nu ar crede propriile explicații.
Un interviu despre evenimentul de acum doi ani, despre ce spune când lumea îl numește „țeparul de la Bigger”, despre oamenii cu care s-a întâlnit după, dar și despre ce face acum: un proiect online.
BACKGROUND: Într-o dimineață de martie 2009, Marcel Străuț își anunța angajații că a vândut firma și că noii angajați nu se vor mai concentra pe publicitate. În aceeași zi, proprietarul sediului Bigger închide clădirea, pe motiv de neplată a chiriei. A doua zi, Bigger nu mai funcționa. Agenția rămânea cu sume de plătit de câteva milioane de euro. Numai către Media Direction (care a depus și plângere la DNA), sumele se ridică la opt milioane de lei. A fost acuzat de înșelăciune. Bigger a rămas cu datorii și la Splendid Media și la Clir Media (care vindea Antena 1)
Prima parte a interviului:
Petrișor Obae: Acum doi ani, Marcel Străuț dispărea din peisaj. Ce-a făcut Marcel Străuț timp de doi ani de zile?
Marcel Străuț: N-am reapărut acum, eram în business și atunci, aveam business-uri paralele. Unele dintre ele s-au mai închis din cauza crizei. Am fost, doar că n-am mai fost implicat în publicitate.
În ianuarie 2011, apari cu un proiect online, TopDeals.
Nu mă ocup eu personal, nu este proiectul meu. Eu vin cu partea de suport de knowhow pe partea de promovare, dar nici aici nu sunt foarte implicat. Altcineva a venit cu ideea.
Care este rolul tău în această afacere?
Mai mult de consultant, cu un share profit. Adică în funcție de profiturile care vor fi voi lua și eu un share, dar e mai mult o înțelegere, nicidecum un contract.
Asigur suportul ăsta de promovare, unde să ne promovăm, cum să promovăm site-ul s.a. De asemenea, pe partea de parteneriate am o serie de cunoștințe și diverși prieteni ale căror afaceri se pretează la o astfel de promovare.
Din câte m-am uitat e un site inspirat din Groupon.
Nu e inspirat, mai sunt vreo alte 40 de genul acesta. Noi suntem unii din cei 40.
Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, site-ul este deținut de Luciana Zamfir, prietena ta.
Da.
Faptul că TopDeals a fost înscrisă pe numele prietenei tale are vreo legătură cu aceste probleme de imagine pe care le ai şi acesta este motivul pentru care nu ţi-ai asumat-o, direct, tu ?
Nu a fost investiţia mea, nu a fost ideea mea de business, e o idee adusă de Luciana din America şi asta a fost. Este o investiţie mică, mai mult de 5.000 de euro nu s-au băgat.
Tu ești implicat mai mult decât consultant în acest proiect?
Nu. În share profits, ți-am zis, o să am o parte din profit dacă o să fie. Când a început proiectul acesta și am fost și eu de la zero în el, nu am anticipat că va fi așa o competiție. Deja e foarte mare competiția pe zona asta și nu se știe când va fi profitabil acest business.

Explicații: “Eu nu știam cine cumpără și cine preia afacerea.”

O să revenim puțin la momentul acela, acea zi din martie 2009. De ce, peste noapte, ai zis “gata dau agenția”?
Păi n-am zis peste noapte, în primul rând. Partenerii cu care am lucrat atunci au știut și-au participat, de asemenea, și ei la numeroase negocieri pe care le-am avut, de preluarea agenției, cu investitori, chiar și rețele internaționale. Am fost la Washington, am fost la Londra, am fost la Praga, unde am prezentat agenția și portofoliul agenției pentru o vânzare, o asociere. S-a discutat și cu Leo Burnett la Washington, s-a discutat și la Londra cu WPP, s-a discutat și cu Mediaedge-ul la Praga. Și asta se întâmpla de cel puțin un an jumătate, doi.
Cei din agenție nu știau de decizia ta.
Ba da, lumea știa din agenție, au fost și oameni care au vizitat agenția, am avut vizite în agenție din partea investitorilor. Eu, împreună cu partenerii mei, cu Ștefan Voloacă, cu Luciana Zamfirescu am vizitat investitori la ei acasă, am fost la Londra, v-am zis. De asemenea, au venit oameni de la Mediaedge la noi în firmă.
Angajații știau, de asemenea, eu le spuneam “vedeți că astăzi vine cineva, hai să facem măcar curat”, deci știau de această intenție. Știau de intenția noastră de a ne asocia, de a da în preluare…
Doar că tu ai venit atunci și le-ai spus “am vândut agenția, cine a cumpărat-o nu va mai continua activitatea”.
Nicidecum, nu a fost treaba asta, asta au înțeles ei și îmi pare rău de treaba asta. Ce le-am comunicat lor a fost ceea ce știam și eu din intenția noilor investitori. Se pare că n-a fost niciun investitor sau nu știu care a fost planul lor pentru că nici eu nu mai dau de ei. Ei mi-au spus că pe ei îi interesează o extindere a domeniului de business.
Atunci de ce mesajul tău către ei a fost…
Eu nu mai sunt acționar in agenția asta, viitorul acționar o să dezvolte și altă parte și asta va rămâne o pondere mai mică în total business, dar asta nu înseamnă că…
Investitorul acela este o fată care avea 21 de ani.
Da, exact. Eu am discutat cu un avocat din partea lor, o doamnă avocat.
Dar cine este acea persoană de 21 de ani, Tatiana Roșca?
E o persoană care a cumpărat și atunci am văzut-o, la vânzare. Eu nu știam cine cumpără și cine preia afacerea. Toate negocierile le-am făcut cu un avocat de-al lor. Dacă ei au ales să bage o ciudată, eu am fost în fața faptului împlinit, eu chiar n-am știut cine preia.

Eu știam că dau acestor avocați, nu pe cine aveau ei în spate

Tu nu știai cine va prelua firma?
Nu știam cine va prelua firma, știam că va prelua firma și mi s-a părut foarte corectă propunerea lor. Eu le-am prezentat situația financiară și de portofoliu.
În dimineața aceea nu s-a dat impresia că știa cineva din agenție. Eu îți spun, pentru că am stat de vorbă cu ei.
Cu siguranță, recunosc că nu știau toți despre toate discuțiile noastre. Adică normal că nu stăteam să-i spun fiecărui angajat “am stat de vorbă cu WPP astăzi sau că am schimbat un e-mail nu mai știu cine”. Nici nu știau cu cine discut, sincer să fiu.
Totuși mie mi-e greu să cred că nu știai cine este Tatiana Roșca.
Crede-mă că nici acum nu știu cine e Tatiana Roșca.
Cum poți vinde o companie fără să știi cui o dai?
Eu știam că dau acestor avocați, nu pe cine aveau ei în spate. Eu trebuia să am un salariu foarte mare în compania asta, după preluarea asta.

“Am fost în București tot timpul. N-am plecat, cum s-a spus, în țările calde”

Care era înțelegerea cu noul proprietar?
El a zis că face niște investiții, că nu mă vrea partener în noul proiect. Eu nici n-am achiesat la planul lui de a face tipografie sau nu știu ce voia el să facă. Și a fost dorința lui să meargă singur în treaba asta, doar că pe partea de publicitate eu trebuia să continui, cel puțin ăla era contractul meu.
Și tu ai dispărut pur și simplu din peisaj…
N-am dispărut deloc, am fost în București tot timpul. N-am plecat, cum s-a spus, în țările calde, n-am plecat nicăieri.
Ce s-a întâmplat cu banii care erau încasați de la clienți?
Nu știu, au fost în cont niște bani. De asemenea, trebuiau să se încaseze niște bani. Noul proprietar a optat să facă niște plăți, dar de aici nu mai știu, din momentul predării eu nu i-am mai găsit pe oamenii ăia, din momentul semnării actelor și predării actelor contabile.
Tu ai predat firma și nu ți-a mai păsat.
Eu am vorbit cu oamenii care mi-au fost aproape și care trebuiau să mă descurce din acest rahat în care am intrat. Că n-am vorbit cu tine sau cu alți oameni, nici nu m-a sunat vreun fost angajat, dar nu știu ce să vorbesc cu foștii angajați. Trebuia să vorbesc cu cine trebuia să mă descurce din această nebunie mediatică…
În momentul acela, Bigger avea datorii foarte mari datorii către mai multe zone.
Nu știu ce înseamnă datorii. O firmă are de încasat și are de primit. Datorii nu știu dacă erau, da, trebuiau să fie plătite, se încasau, se plăteau și se reținea comisionul care era. Bigger avea de încasat cel puțin 2 milioane și jumătate de la clienți.
Numai către Media Direction, datoria era de peste 1 mil de euro.
Nu era o datorie, era o plată care trebuia făcută. Era un termen scadent, era conform contractului. Ai o datorie în momentul în care ai întârziat niște plăți, atunci e o datorie. Plățile nu erau întârziate.

“Plăteam conform contractelor cu furnizorii”

Unul dintre clienții Bigger era Adevărul. Adevărul era cu plățile la zi.
Nu știu ce declarații au ei. Normal că ei pot să spună că au plătit tot și în avans.
Sunt declarațiile de atunci ale lui Răzvan Cornețeanu.
Eu știu că luna ianuarie nici nu era plătită de Adevărul.
Dar datoria mare către Media Direction este pe finalul lui 2008, pe ultimele luni din 2008. Ce s-a întâmplat cu acei bani, pentru că tu erai încă în firmă?
Datorie există în momentul în care nu ți-ai respectat un contract. Atâta timp cât am fost eu acolo, contractul dintre Bigger și Media Direction a fost respectat ad literam.
Păi cum, dacă acumulasei datorii? Media Direction nu a mai fost de acord să cumpere pentru Bigger din ianuarie 2009 pentru că avea datoriile pe ultimele luni.
OK, iarăși termenul de datorie este incorect spus aici. Datorie e când nu îți respecți un contract.
Avea de primit bani, hai să zicem așa.
Avea de primit bani conform contractului. Atâta timp cât am fost eu acolo plățile au fost făcute la zi.
Și cum, dacă ei n-au mai vândut pentru Bigger tocmai pentru că plățile nu erau la zi?
Nu, ei n-au mai vândut pentru Bigger, n-au mai vândut pentru Next, n-au mai vândut pentru Spoon, n-au mai vândut pentru tot acel pool de media. Deci ei n-au mai vrut să se lege de cap cu ăștia mici.
Bun, Adevărul plătise, de ce Bigger n-a plătit mai departe acei bani?
Deci eu îți spun următorul lucru, eu plăteam conform contractelor cu furnizorii. Cu furnizorii puteam să am niște termene mai largi, Adevărul să plătească, nu știu, în trei luni de zile și eu plăteam la patru luni de zile. Eu plăteam conform contractului și dacă îi întrebi și pe cei de la Media Direction și pe restul s-au plătit conform contractelor. Nu existau întârzieri la plată.
Media Direction spune că nu s-au plătit contractele.
Eh, să-ți arate contractul și anexa la contract. Nu știu ce spun ei. Și mie mi-au făcut o reclamație la procuratură că aveau patru milioane, îți arăt.

Media Direction m-a reclamat la procuratură cu patru milioane

Dacă totul era conform contractului, atunci de ce te-au mai reclamat la procuratură și acum procesul este la DNA pentru înșelăciune?
Poate să mă reclame. M-a reclamat și Splendid Media.
Și de ce?
O reclamație e foarte ușor să o faci. Ei m-au reclamat la procuratură cu 4 milioane și ăia au zis că nu e de competența lor și au dus-o la DNA. E atât de ușor să mă duc la poliție, fac o declarație că Petrișor avea să-mi dea mie niște bani și ăia te cheamă și pe tine, mai cheamă și persoanele pe care le mai dau eu acolo și-ți face un dosar penal, asta este în România.
Nu cred că lucrurile sunt atât de simple.
Îți spun că așa sunt de simple, am foarte multe neînceperi penale. Asta cu Media Direction, una dintre ele este de neîncepere a urmăririi penale.
Una încă este în faza de cercetare.
Da, este în faza de cercetare, cum altele două cu Splendid Media și încă una cu Media Direction. Ei s-au dus pe la toate parchetele și pe la toate astea cu relațiile lui Cristi Burci (acționar Media Direction, n. red). Lui îi este foarte ușor să dea un telefon, la ce relații are el, și să spună “ia faceți-i dosar lu’ ăla”.
Așa, pe nepusă masă?
Da, prezintă niște contracte, n-a prezentat anexa la contract și niște facturi. Știi ce a făcut Media Direction? A făcut un dosar așa cu printuri de pe internet. Uite ce se spune despre Marcel Străuț pe internet. Așa se fac dosarele în România.
PRECIZARE: La acest articol vor fi aprobate NUMAI comentariile ASUMATE.
Citește și:
"
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)