Opinii despre cel ce a fost prof. Panainte Forţu

·        Cum  aţi primit vestea decesului domnului prof. Panainte Fortu?

·        Ce relaţie profesională aţi avut cu dumnealui?

·        Ce fel de persoană a fost?

·        Când v-aţi întâlnit ultimă oară  cu dl profesor?

“Mi-a fost ca un coleg şi  părinte”

(Loredana Botezatu, director Colegiul Naţional Mihai Eminescu)

1.  “Este o veste foarte tristă, pentru că generaţia noastră a pierdut încă un stâlp al excelenţei şi al moralităţii. Dl profesor Panainte Forţu a slujit această instituţie vreme de 36 de ani, timp în care a performat în domeniul fizicii, împreună cu mii de elevi.

2. Din păcate l-am cunoscut o perioadă scurtă de timp. Când am venit eu în liceul Eminescu dumnealui era spre sfârşitul carierei. Dar mi-a fost ca un coleg, părinte, foarte înţelegător, bun sfătuitor, a fost un adevărat model pentru noi toţi.

3. Era o fire dinamică, foarte activă, socialibila, aş spune - vulcanică. Se aprindea şi se stingea la fel de repede, dacă se supăra. Era înţelegător, blând, tolerant, pacifist, un foarte bun organizator şi foarte atent la nevoile celorlalţi. Un foarte bun familist, vorbea cu mare drag de casa dumnealui, dar întotdeauna cu discreţie şi modestie.

4. Cred că e mai puţin de o lună de când ne-am văzut ultima oară. A fost la şcoală pentru că un alt fost profesor a publicat o carte iar dumnealui a venit să ia un exemplar. Părea la fel de bine dispus şi vioi şi de aceea vestea ne-a cutremurat.”

“Toate generaţiile de elevi l-au adorat”

(Aurelian Pintilei, profesor de fizică, Colegiul National Mihai Eminescu)

1. “Am aflat de la un fost coleg, profesor universitar de la Iaşi, care a sunat să ne întrebe dacă e adevărat. Ulterior, am aflat şi s-a confirmat vestea şocantă.

2. În legătură cu relaţia profesională, eu l-am cunoscut în calitate de elev. Nu mi-a fost profesor, dar am fost relativ apropiaţi în cadrul concursurilor şi olimpiadelor şcolare.

3. Era o persoană dinamică, un adevărat vulcan, ce insufla elevilor dorinţa de performanţă, de cunoaştere. Toate generaţiile de elevi l-au adorat datorită modului de comportare. A fost o adevărată enciclopedie.

4. Ultima întâlnire a fost anul trecut, când a fost în şcoală pentru a se documenta în privinţa unei cărţi, acolo fiind şi ultima fotografie pe care am făcut-o împreună. Rămâne un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut, a sutelor de ingineri şi profesori de fizică pe care i-a format.”

Îl preocupa nu numai fizica, ne explica câteodată şi chestiuni de vocabular, istorie

(D.  Hristea, profesor de chimie, Colegiul Naţional Mihai Eminescu)

1.  “Ne-a luat prin surprindere pe toţi, era o persoană plină de viaţă, nu eram la curent cu starea sănătăţii domnului profesor.

2. Nu am fost colegi de cancelarie, însă am fost elevă domnului profesor în cei 4 ani de liceu. Sigur, dumnealui m-a învăţat fizica, dar nu numai. Pot spune că că mi-a insuflat şi drumul viitoarei mele cariere. Datorită domnului profesor am fost la olimpiada de chimie în clasa a 9-a şi apoi am continuat. Pot să spun  că dumnealui a avut un rol în hotărârea mea.

3. Foarte optimist, plin de viaţă, era foarte inteligent, îl preocupa nu numai fizica, ne explica câteodată şi chestiuni de vocabular, istorie, făcea mereu legătura între obiectului lui şi viaţă.

4. Din păcate a fost în primul an de învăţământ, am avut câteva ore aici şi ocazional ne-am mai întâlnit în cancelarie. Nu l-am mai văzut de foarte multă vreme, însă în mintea mea a rămas la fel cum îl ştiu de când eram elevă.”

Mădălina Iacob