„Omul nu are decât o singură datorie în viaţă: aceea de a fi fericit.”

„Omul nu are decât o singură datorie în viaţă: aceea de a fi fericit.”: "

Noi nu ştim să fim fericiţi. Explicaţia care ne apără? Suntem destul de confuzi în încercarea de a defini fericirea, în sensul adevărat, pur, fără niciun fel de mască sau ocolişuri fără rost. Pentru că ştim să ne prefacem îndeajuns de bine, pretinzând că am reuşit, într-un final, s-o atingem şi, mai concret, s-o trăim.

Deşi aparenţele ar putea induce ideea că fericirea este echivalentă cu somptuozitatea, bogăţia nemăsurată şi alte aspecte materiale în jurul cărora omul îşi zideşte viaţa, intervine o realitate care, din păcate, nu e cunoscută de mulţi. Poate nu ne dăm seama, dar aproape niciodată nu căutăm motive să fim fericiţi, pentru că suntem ocupaţi să le găsim pe cele care ne ajută să ne prefacem. Totul devine de o mie de ori mai greu pentru că puţini sunt aceia care îndrăznesc să nu pretindă nimic, ci doar să trăiască.

Credem că ştim, dar de fapt, habar nu avem că lumina soarelui înseamnă fericire. Nu ştim că atunci când vântul adie într-o zi toridă de vară, ne vrea fericiţi. Pentru că şi dacă îţi e dat să iubeşti cu întreaga ta fiinţă, dacă plânsul se preface, la final, în zâmbet, dacă ai puterea să crezi în ceva anume, trebuie să ştii că universul întreg vrea acelaşi lucru. Poate n-ar fi greu să atingi, într-o vară, şi marea şi nisipul în acelaşi timp, pe acorduri de chitară şi să priveşti atunci spre răsărit, să simţi că eşti viu şi că eşti fericit. Dacă mai ştii alături şi un prieten care-i acolo chiar şi atunci când tu crezi că poţi să iei viaţa în piept de unul singur, deja eşti norocos. Nu, nu norocos, eşti fericit şi poate nu o ştii. Un joc, o melodie, o flacără şi oameni care te iubesc sunt piese despre care trebuie să ştii că în unele momente sunt mai importante decât orice altceva. Poate dacă stai întins sub cer de noapte, numai cu stele şi cu lună, crezi că însemni prea puţin pentru ca tu, tocmai tu, să poţi cu adevărat să cunoşti fericirea. Nici măcar nu ai idee cât de mult te înşeli, pentru că ea nu-i un drept care poate sau nu să fie acordat. E un dar, multiplicat de şase miliarde de ori, pe care trebuie să ştii să-l contopeşti cu viaţa ta…de unul singur.

De multe ori ai să crezi că toate astea n-au cum să funţioneze, că n-au sens şi sunt doar vorbe menite să contrazică faptul că fericirea stă numai în aspect concrete, materiale… Totuşi, ştii că sunt mai mult decât adevărate. Poate o soluţie ar fi să-ţi permiţi să vezi adevărul şi să nu laşi pe nimeni să-ţi interzică asta… De fapt, mai înţelept ar fi să-ţi dai voie să-l trăieşti.

Oboroceanu Agnes-Ioana (X D)

"